Buna dimineata soare! Eroul nostru Pilula Zero s-a trezit dupa o noapte agitata ce-i drept. Nu de alta, dar aseara a fost la un chef. Uitandu-se in oglinda si vazand fata un pic sifonata, isi lua inima in dinti si un marker si incepu a desena repede un zambet si o fata mai plina de viata.
“Uite ce nevoie de somn am! Dar sa traiasca oglinda si faptul ca pot desena pe ea ce vreau, cum vreau sa fiu!”Nici nu termina de gandit si lua o periuta de dinti care statea ascunsa prin baie si incepu in fata oglinzii a se spala si a rade de fiecare data cand isi mai schimonosea fata. Era atat de surprins eroul nostru de ceea ce vedea si starea care parca devenea mai buna, mai plina de viata. Termina partea cu retusarea fetei sifonata, lua o coala de hartie si incepu a scrie fiecare moment al exercitiului in fata oglinzii. Nu-i venea a crede ca intr-o singura zi , in fata unei oglinzi va reusi sa vada atat de multe prin prisma propriei persoane.
Pornind de la aceasta poveste, hai sa ne jucam. Luam o oglinda in care ne privim timp de cateva secunde si apoi cu un marker vom face cateva puncte(cate vrem). Dupa ce am pus acele puncte, vom incerca sa le unim si forma care o vom avea va fi una din formele care le simtim. Asa vom fi mai atenti de fiecare data, cand vom privi in oglinda si vom reusi sa retusam tot ceea ce nu ne place la noi.
Mergem pe un joc si descoperim mai multe despre noi insine! Daca vreti sa fie si mai incitant o sa va rog sa trimiteti desenele voastre si poate impreuna vom descoperi lucruri pe care nu prea le-am luat in seama.
PS: o sa gasiti in curand pe un ftp, oglinda noastra si cateva indicatii pretioase ale jocului!
Archive for May, 2009
Oglinda, oglinjoara.(povestea o stim).. restul e un … Joc
Wednesday, May 27th, 2009Povestea oglinzii
Wednesday, May 27th, 2009Pe cand lumea nu stia de lume, pe cand apele nu stiau de tarm, oamenii nu stiau care este esenta frumosului si uratului. Pai de unde sa stie? Pe vremea aceea oglinda nu-si facu aparitia si nimeni nu putea sa se vada pe sine. Toti erau frumosi in sinea lor si nimeni nu privea sau spunea mai mult decat ce vedeau in realitate.
Intr-o buna zi o furtuna s-a napustit pe mare si in nebunia ei arunca pe tarm un vas din argint care de cum atinse pamantul se sparse in mii de bucati. Dimineata, oamenii locului au vazut o lumina puternica care venea din pamant si s-au dus sa vad ce se intampla. Cu cat se apropiau lumina parea mai puternica si mai slaba.Umbrele lor adaposteau cioburile, care parca respingeau razele soarelui.
O femeie mai curioasa din fire se apropie de un ciob mai mare, se apleca deasupra lui si vazu o forma umana cum nu mai vazuse pana atunci decat la ceilalti din jur.
Lua ciobul in brate si uitandu-se mai atenta, incepu sa isi mangaie fata si privea nalucita de prezenta ei din oglinda.
Se spune ca de atunci frumusetea si uratenia si-au facut aparitia si tot de atunci sufletul si-a strans in bratele puternice nevoia de frumos.
De atunci fiecare dintre noi am invatat sa cautam frumusetea fireasca a oglinzii si stim sa privim la noi si in noi.
Cati dintre noi nu s-au studiat in oglinda? Cati nu au dat valoare acestei reprezentari? O imagine a noastra si o dorinta de frumos innascuta!
Vreau sa ma fac mare!
Tuesday, May 26th, 2009Uite ca ma mai apuca seara si ma mai gandesc ce visam cand eram mic- “Eu cand o sa ma fac mare…” – si amintindu-mi de tot ceea ce spuneam cu toata sinceritatea mea fireasca a vremii. Gandindu-ma la acest lucru si urmarindu-mi traseul vietii imi dau seama ca tot ceea ce imi lipseste este acel vis. Ma facea sa cred in el si sa simt ca il merit si imi vine ca o manusa.
Pornind de la chestia asta, mi-a venit o idee. Hai sa facem un joc! Sa privim un pic spre acei ani si sa ne amintim de celebrele noastre raspunsuri si apoi sa vedem unde am ajuns!
Privind spre copilarie vom observa anumite calitati, atribute care tocmai din dorinta de a fi mari le vom duce cu noi pentru ca asa ne-am educat ca firi.
Pornind de la acest joc, fiecare dintre noi vom putea sa gasim valorile naturale si cele educate si vom putea sa ne dam seama mai usor unde avem de lucrat, ce am putut sa dezvoltam si anumite atribute ale dezvoltarii noastre atat profesionale, cat si personale.
Astept raspunsuri si jocuri noi de la fiecare…
PS: mai interesant ar fi sa desenati fiecare cu ochii copilului de atunci si sa refaceti desenul pe o alta pagina cum va vedeti acum!
Tanar serios vreau o relatie stabila… in cariera
Tuesday, May 26th, 2009Uite ca se termina si anul acesta universitar si ma tot gandesc serios la o relatie sanatoasa. Asa ca mi-am facut cv-ul dupa modelul unui coleg si ca sa fiu in trend m-am apucat sa ma loghez de zor si pe diverse site-uri si newslettere care mai de care mai atractive(auzisem la o bere cu niste tovarasi).
Ce tare! Mi-am depus cv-ul si deja emai-ul se umple cu tot felul de cereri, care mai de care mai putin atractive. Ma bate gandul sa aplic ce am invatat si uite ca imi vine si primul interviu.
Dupa cum am auzit la cei mai mari ma imbrac frumos ca asa da bine si cu un cv in mana si o fata de inmormantare pornesc de zor la interviu. Hmmm! Ce-o zice omul despre mine? Oare o sa iau interviul?
Dupa ore de mers prin trafic(ca mi-am luat abonament pe RATB) ajung in sfarsit pe la zona zero si deja ma sperii. O cladire in fata mea ca o fortareata se aseaza si cand intru o mutra sictirita de munca ma intreaba:
“Ati venit la interviu? Luati loc! Veti fi chemat imediat!”
Ma uit in jur oameni zambind, dar parca nu era zambetul lor. Astept o clipa, doua si cand ma uit alti tineri cu forta si dorinta de o relatie sanatoasa veneau la fel ca si mine, dornici de a castiga un banut. Super tare! Si eu care credeam ca voi fi unicul om pe care il cauta acest angajator!
Secretara se uita la mine si ma invita in biroul unde urma sa dau interviul. Nici nu intru bine si o fata de parca eram la politie ma intampina cu un zambet pe buze cam rece de altfel si ma invita sa iau loc. Facem cunostinta, ne strangem mainile(ale mele transpirate), ale ei reci si ne punem pe vorba.
Imi spune despre ce este vorba, eu ma uit cu coada ochiului la ea si ma anunta ca va trebui sa dau un test; parca nu eram obisnuit de la scoala, facultate cu testele.
Imi iau inima in dinti, pixul in mana, trag o foaie, se uita la mine si rade:
“La noi nu se dau examene ca la scoala, tinere! Noi cautam valori! ”
Pun toate cele pe masa, imi iau inca odata inima in dinti si cu o voce stinsa ii spun la randu-mi – “va ascult!”.
De bine de rau am terminat testul si am plecat! Acum astept raspunsul pe email! Singura mea intrebare este, daca slujba aia mi-am dorit-o, nu de alta dar mai am niste oferte pe email, cartusul la imprimanta plin si cred ca mai merg la ceva interviuri…Sunt tanar si nelinistit si vreau sa imi construiesc o cariera!
Poate ne vedem pe coridoarele angajatilor! Va pup si bafta la relatie! Sunt convins ca veti gasi si daca aveti ceva si pentru mine, va rog sa ma anuntati!