Uite ca ma mai apuca seara si ma mai gandesc ce visam cand eram mic- “Eu cand o sa ma fac mare…” – si amintindu-mi de tot ceea ce spuneam cu toata sinceritatea mea fireasca a vremii. Gandindu-ma la acest lucru si urmarindu-mi traseul vietii imi dau seama ca tot ceea ce imi lipseste este acel vis. Ma facea sa cred in el si sa simt ca il merit si imi vine ca o manusa.
Pornind de la chestia asta, mi-a venit o idee. Hai sa facem un joc! Sa privim un pic spre acei ani si sa ne amintim de celebrele noastre raspunsuri si apoi sa vedem unde am ajuns!
Privind spre copilarie vom observa anumite calitati, atribute care tocmai din dorinta de a fi mari le vom duce cu noi pentru ca asa ne-am educat ca firi.
Pornind de la acest joc, fiecare dintre noi vom putea sa gasim valorile naturale si cele educate si vom putea sa ne dam seama mai usor unde avem de lucrat, ce am putut sa dezvoltam si anumite atribute ale dezvoltarii noastre atat profesionale, cat si personale.
Astept raspunsuri si jocuri noi de la fiecare…
PS: mai interesant ar fi sa desenati fiecare cu ochii copilului de atunci si sa refaceti desenul pe o alta pagina cum va vedeti acum!