Bucuresti Cartier de vara, proiectul demarat de Consiliul General al Municipiul Bucuresti, are loc in aceasta vara in capitala. Cu aceasta ocazie Pilula Zero impreuna cu Consiliului General al Municipiului Bucuresti iti recomanda teatru, muzica, dans, magie si cultura urbana la cea mai buna calitate. E timpul sa ne respectam, e timpul sa ne si culturalizam.
Mai multe detalii si programul evenimentelor aici.
Pentru ca tot mai multa lume ne intreaba ce se mai intampla cu Pilula Zero, cum va arata, cand apare site-ul va anunt ca se lucreaza din greu si ca sa va stavilesc curiozitatea va arat o prima schita de organizare in pagina a portalului Pilula Zero. Cam in genul acesta va arata dar desigur cu o alta grafica mult mai draguta si mult mai prietenoasa si cu Pilule diferite, pentru ca suntem oameni diferiti.
Pilula Zero…Doamne cand a crescut?… o stiu de cand era in faza de embrion, am fost chiar la prima ei ecografie… cand i se desenau manutele si picioarele [schema a la Mihai (prietenii stiu de ce)… si acum incepe sa gangureasca…sa isi incerce primii pasi in lume…
E un copil conceput cu mult sarg si crescut cu multa incredere si vointa… Nu-i pot dori decat sa-l vad cat mai repede adolescent, tanar ca mine, ca tine… ca noi. Si fiecare din noi ii poate fi prieten, mamica, frate sau ce vreti voi…
Ca prima ursitoare ce l-am vizitat ii prezic viata lunga, multi prieteni si tinerete vesnica!
Iar voua, amici, cunoscuti, prieteni ai pilulei va doresc libertatea de a visa, puterea de a lupta si de a va increde in visele voastre si o cale lina prin viata alaturi de pilula.
Cu consideratie,
Andreea Burlacu
Nu vreau sa va plictisesc cu povesti nemuritoare … “de success”, dar vreau sa intelegeti motivele care au stat la baza deciziei de a initia si dezvolta acest proiect, si cea mai buna cale, din punctul meu de vedere, este prezentarea unui scurt istoric personal in materie de dezvoltare personala si profesionala, cu decizii bune si proaste, cu bucurii si regrete.
Povestea mea incepe in Ploiesti, intr-o familie cu posibilitati materiale moderate, dar suficiente unui trai decent. Nu ma pot plange, nu mi-a lipsit niciodata nimic, dar nu inseamna ca am constientizat asta dintotdeauna.
Desi eforturile familiei erau concentrate asupra mea, ca unic copil, n-am fost niciodata multumit cu ce aveam. Banii de buzunar erau prea putini, hainele mele nu erau de fitze, telefonul mobil nu era cel mai scump, iar fetele nu se lasau impresionate prea usor. Trebuia sa gasesc o solutie rapida, si descurcaret cum eram, am si gasit una … proasta bineinteles. Nu stiu care a fost declicul, dar usor, usor am inceput sa gandesc, sa realizez riscurile, sa le pun in balanta si sa constientizez ca trebuie sa aleg alta cale … urgent.
Nevoile n-au disparut, asa ca m-am concentrat in continuare pe identificarea unor noi cai de a face bani, dar care sa ma caracterizeze. Primul lucru a fost sa identific oameni de success, care aveau ce-mi lipsea mie si sa analizez activitatile lor. Am studiat doctori, ingineri, etc. dar nimic nu mi-a atras atentia ca avocatura. Am fost fascinat sa gasesc intr-un singur loc bani, respect, putere, relatii. Asa ca am decis … voi fi avocat!
Odata decizia luata, trebuia doar sa identific drumul, ceea ce am si facut. Licean fiind, m-am transferat de la clasa cu profil de real, pentru care ma luptasem atat de mult la admitere, la singura clasa de profil uman care ma putea ajuta in drumul meu, “istorie si stiinte sociale”.
Prima constatare pe care am facut-o cunoscand noii colegi a fost ca eu eram singurul care si-a dorit sa fie in acea clasa, toti fiind acolo doar datorita notelor mai mici de la admitere. Nici unul dintre colegii mei nu luasera o decizie cu privire la viitorul lor. Erau la liceu pentru ca “asa trebuia”.
Timpul a trecut, am absolvit liceul si am intrat la facultate … bineinteles la Drept.
Relationand cu noii colegi am facut o alta constatare. O mare parte dintre ei erau acolo din motive greu de inteles pentru mine cum ar fi: “trebuie sa ai o facultate” “da bine sa spui ca ai terminat dreptul”, etc. Poate cel mai mare soc l-am avut cand am constat ca mai nimeni nu intelegea ce este avocatura sau magistratura de fapt. Nimeni nu constientiza ca nu era ca-n filme, ca e un volum de munca imens si in cea mai mare parte nu e chiar placut, ca e o meserie in care toata viata esti condamnat sa inveti, ca exista si riscuri, etc.
Din pacate aceasta lipsa de informare si uneori inconstienta a dus la un rezultat greu de digerat la nivel statistic, sub 20 % din cei care au avut rabdarea sa si termine facultatea profeseaza acum in domeniu. Motivele sunt variate, dar cel mai des intalnite sunt:
- impactul riscurilor si specificitatii activitatii din domeniul penal asupra celor neavizati
- accesul limitat in marile companii de avocatura de business, unde sunt “adevaratii bani”, datorita neglijentei asupra nivelului notelor in timpul facultatii sau lipsei de relatii
- concurenta imensa din zona domeniului civil care afecteaza grav nivelul veniturilor, multi fiind nevoiti sa se reprofileze
Daca analizati putin motivele expuse mai spus este evident ca situatia putea fi preintampinata printr-o buna informare care sa ofere contextul decisional cu privire la o cariera.
Sa ne gandim putin si la cei peste 80% care nu profeseaza in domeniu, oare ce fac acum? Lucreaza in diferite alte domenii, unde, in loc sa treaca direct la specializare si sa performeze, au luat-o de la zero. Atatia ani pierduti degeaba …
Va propun un simplu joc de gandire plecand de la premisa ca toti sunt isteti: Cine credeti ca are mai multe sanse sa performeze in cadrul aceluiasi domeniu? Cel care are pregatire de specialitate sau cel fara pregatire de specialitate sau pregatire in alt domeniu? E evident nu-i asa?
In calitate de angajator, va asigur, ca prioritatea noastra este de a oferi locuri de munca celor pregatiti, celor care au avut coerenta in dezvoltarea personala si profesionala si care au, cel putin teoretic, sanse sa performeze.
Toti visam sa facem in viata ceea ce ne dorim, dar nu-ti poti dori ceva ce nu cunosti. E usor sa spui ca vrei sa fii avocat, de exemplu, dar … esti pregatit sa faci sacrificiile necesare? Esti pregatit sa lucrezi si 12 ore in medie pe zi daca e nevoie? Esti pregatit sa inveti toata viata? Daca da, ai toate premisele sa si reusesti. Succes! Daca nu, recomandarea mea este sa cercetezi si alte domenii de activitate, sa incerci sa le intelegi, sa vezi daca intr-adevar ti se potrivesc si abia apoi sa iei o decizie, dar sa o iei!
Daca din cele de mai sus ati trage concluzia ca mi-am implinit visul si acum profesez in domeniul dorit, va anunt ca nimic nu este mai gresit.
Poate din dorinta prea mare de a reusi in viata, din nerabdarea tineretii si din contextul personal de la acea vreme, am luat o decizie … inca nu-mi dau seama daca e gresita sau nu.
Proaspat bucurestean de conjunctura, in anul I de facultate, am considerat ca varsta de 19 ani era deja prea mare pentru sprijin financiar din partea parintilor. Solutia era un loc de munca cat mai comod, care sa-mi ofere satisfactii financiare, dar si destula libertate pentru a-mi putea continua studiile. Profilul jobului dorit era stabilit, asa ca am inceput cautarile. Bineinteles ca nici una dintre variantele gasite in domeniu nu era ideala, toate avand un minus la capitolul satisfactie financiara, conditie imperativa care statea la baza deciziei mele de angajare. Drept consecinta am ales un job din afara domeniului, in vanzari, cea mai rapida posibilitate de a realiza venituri mari pentru un om de entry level.
Toate bune si frumoase … timpul a trecut, a venit si finele facultatii, am luat licenta … ai zice ca visul meu e pe cale sa se implineasca, dar viata intotdeauna e surprinzatoare.
Dupa patru ani, eram in situatia de a lua cea mai importanta decizie din viata mea. Drumul dezvoltarii mele personale si profesionale ajunsese la o bifurcatie. Pe de o parte reusisem sa construiesc premisele indeplinirii visului meu, sa pot incepe o cariera noua in domeniul juridic, de la zero, pe de cealalta parte, aveam deja o cariera construita pe baza unui job conjunctural, care ma propulsase deja intr-o functie importanta de conducere in cadrul companiei si care imi asigura venituri confortabile.
Cum “banul e ochiul dracului”, va las pe voi sa ghiciti ce decizie am luat. Uneori imi pare bine, alteori imi pare rau. Nu pot sa nu ma uit in urma si sa nu gandesc ca poate ar fi trebuit sa caut mai atent un job in domeniul pe care-l visam, sau poate ca trebuia sa ma multumesc cu mai putin. Acum e prea tarziu.
Deciziile pe care le luam ne vor influenta intreaga viata asa ca nu le tratati cu superficialitate. Fiti responsabili!
Povestea mea este un simplu exemplu de viata, din care fiecare dintre voi ar trebui sa traga propriile concluzii, sa sesizeze greseli pe care sa le evite in viitor.
Proiectul pilula zero nu este gandit pentru mine, ci pentru voi, tineri responsabili care va ganditi la viitor si nu incearca altceva decat sa creeze acel context decizional de care aminteam mai devreme, sa puna la dispozitia voastra informatiile atat de necesare in luarea unor decizii cu privire la dezvoltarea personala si profesionala.
Nu sprijin acest proiect datorita regretelor personale ci pentru ca sunt constient de problemele noii generatii si am decis sa ma implic activ in ajutorul lor, viitorii mei vecini, viitorii mei colegi, viitorii mei prieteni.
Sunt om pentru oameni!
Alexandru Ionescu
Managing Director 24/7 events
Uite ca tot am incercat sa mai scriu si eu cateva randuri printre alte mii de intalniri si discutii. “Pilula zero” a devenit pentru mine nu numai un brand, dar si un prieten bun, care tot mai des imi spune lucruri despre mine si ce am de facut mai departe. Nu este usor sa duci un astfel de proiect, nu este usor sa tii pasul, dar pot spune cu mana pe inima ca sunt cel mai fericit om de pe planeta asta. De ce?
Acum ceva vreme era o idee, astazi este deja conturata si, cel mai important, pilula a strans alaturi un grup de tineri talentati si foarte muncitori. Ei sunt cei din spatele pilulei, cei care din septembrie vor culege roadele acestei munci. In fiecare zi ii privesc, ne contrazicem, dar toate acestea pentru a da nastere acestei campanii de responsabilitate sociala.
Imi amintesc cum i-am cunoscut pe fiecare dintre ei; iar astazi si ei duc mai departe proiectul mergand cot la cot cu noi. Am invatat impreuna sa fim o echipa si, cel mai important, am invatat ca trebuie sa ne respectam si sa luam decizii impreuna.
Ieri era Alex Domnisoru care incerca sa lupte la un concurs, intr-o echipa. Astazi este acelasi, dar cu alti ochi, dornic sa duca la bun sfarsit acest proiect. Conduce propria echipa pentru dezvoltarea proiectului.
Pe Miruna Minculescu am cunoscut-o intr-o seara. De fapt, Alex mi-a prezentat-o. Am povestit cate ceva si astazi este in echipa si duce mai departe acest proiect. Creeaza in fiecare zi cate ceva si dezvolta pe zi ce trece idei, si chiar pot spune, pe drept cuvant, ca va fi un bun manager.
Razvan Mazilu, alias Giusseppe,este ganditorul echipei, tanar si nelinistit. Daca vreti sa vedeti un om care, peste noapte, scoate cele mai bune research-uri si niste elemente de management de proiect foarte bine structurate, he is the best.
Ei sunt primii trei oameni care am dorit sa ii prezint. Sunt cei trei tineri care au inteles ca aceasta campanie este dedicata lor si sunt cei care vor sustine Pilula Zero pana la capat.
Despre mine si Costin ce sa spun! Nu ne lasam si… ne vedem in toamna!
Asa ca, daca vreti sa va alaturati echipei, sunteti asteptati. La inceput este greu, dar… merita!
By Mihai Boboc
PILULA ZERO – in ciuda tuturor semnificatiilor care va inunda mintea cand auziti aceste doua cuvinte alaturate, ele reprezinta un “centru de comanda”. In ZERO sta: urgenta, punctul de start, celula principala, dar si initiere, tinerete, inceput de drum. Avantajul PILULEI ZERO este acela de a-ti actualiza grila de optiuni profesionale in functie de oportunitatile care apar in punctele cheie ale vietii tale.
Pe langa motivatie, initiativa si spirit tanar de aventura PILULA ZERO este ancora pe care orice tanar ar trebui sa o arunce din vaporul sau in oceanul realitatii si are menirea de a-i mai da un ragaz in alegerea traseului spre un viitor plin de succes.
Imaginati-va ca va aflati intr-o situatie de decizie, sunteti inzestrat cu liberul arbitru, pe umarul drept sta un ingeras, iar pe cel stang un dracusor. PILULA ZERO va fi intotdeauna ingerasul.
Citeam mai devreme postarile “prietenilor de blog” in care descriau realitatea dezavantajoasa si conditiile vitrege in care tinerii trebuie sa se dezvolte, vazand PZ drept “o solutie de criza”. Personal, consider ca tinerii se confrunta cu aceste decizii majore, indiferent de dinamica societatii, de aceea PILULA ZERO ar trebui sa existe in orice conditii.
Ma bucur ca in sfarsit tinerii actioneaza pentru tineri si asta inseamna solidaritate, dar mai presus demonstreaza ca au un cuvant de spus si o mana de ajutor de dat.
ANDREEA DAVID
Una dintre cele mai comune expresii folosite in zilele noastre este “traim vremuri tulburi”. De mici suntem invatati sa ne asteptam la ce e mai rau, la reforme negandite, la hotarari care avantajeaza cativa indivizi dar sunt in defavoarea majoritatii. Romanii sunt probabil singurul popor care s-ar descurca exceptional intr-o jungla, desi nu au intalnit niciodata nici flora nici fauna caracteristice zonei ecuatoriale. Copii se nasc in familii prea ocupate cu jobul lor “9 to 5” si atunci sunt aruncati in institutii organizate arhaic, scoli de cartier sau licee care, in cel mai fericit caz investesc in pregatirea catorva tineri cu care sa se faleasca la olimpiade nationale si internationale pentru a face cinste propriului renume. Mostenirea lasata de comunism este aceea ca ne place enorm sa producem en-gros, totul pe banda rulanta. E plina tara de Ion, Popescu, Vasile, anonimi, nascuti anonimi si care sfarsesc asa. In afara de cei cativa care se perinda pe sticla in timp ce noi ii privim cu stupoare pentru ca se numesc V.I.P.-uri, unde sunt valorile noastre, pe mana cui lasam pregatirea lor? Finalizarea studiilor e suficienta ca sa ii putem arunca in marea involburata a cotidianului?
Poate cineva sa arate diploma de licentiat si sa primeasca un billet de avion pentru a cunoaste Europa, poate recita teoreme si sa i se spuna “Bine ai venit in echipa noastra” ? Poate prietenul nostru X sa depaseasca barierele mentalitatilor inchistate si sa se prezinte in biroul directorului executiv spunand: “Stiu cum sa va ajut sa depasiti impasul economic!”?
Intr-o lume mai buna… probabil. In lumea in care traim noi…nu!
Avem nevoie de incurajari si de o mana ferma care sa ne ghideze, asa cum tine tata ghidonul bicicletei in timp ce noi apasam cu neincredere pedalele pentru prima data. Pilula zero nu da dependenta, e o vitamina necesara oricarui tanar care vrea sa se dezvolte armonios.
By Iulia Drajneanu
Citind prezentarea proiectului P0, am avut o senzatie de deja-vu amintindu-mi de framantarile mele din adolescenta vis-a-vis de ceea ce avea sa se intample cu mine in viitor.
Eram confuz sub influenta multelor romane politiste citite poate in exces si realitatea economico-sociala a anilor ‘90, neputand astfel sa imi dau seama daca mi-ar placea mai mult sa aleg o cariera juridica (atunci credeam ca meseria de politist este tot una cu justitia) sau ceva economic.
Toti prietenii mei se laudau cu firmele parintilor lor (abia deschise), era atunci (poate mai mult decat acum) mirajul afacerilor in care toata lumea devenea patron peste noapte. Pt ca mi-a fost greu sa aleg ceva, am reusit sa intru pe un fagas profesional dupa varsta de 25 de ani cand am reusit cat de cat singur sa aleg o cariera economica (dupa ce la 20 de ani ma inscrisesem la o facultate de Drept la care am renuntat dupa doi ani).
Mi-as fi dorit atunci o “pilula” care sa ma ajute cumva sa imi fac o ordine in ganduri.
In zilele noastre acest haos decizional la nivelul adolescentilor si tinerilor in general este si mai mare.
Consider ca proiectul initiat de cativa tineri entuziasti pt tineri si nu numai, este un concept demn de epoca si conjuntura in care ne aflam.
Multa bafta!
Gabi GONDOS
Account Manager / Business Support
Prima oara cand am auzit de pilula zero…ei bine, mi s-a parut un lucru foarte tare. Adica, am zis asta dupa ce mi-a fost explicat pe indelete totul de catre Alex Domnisoru. Cum sa va spun, eu ma aflu exact in situatia de a nu sti ce sa fac dupa acesti ani, frumosi din anumite puncte de vedere, de liceu. Ce facultate sa-mi aleg? Serios, e greu in perioada asta. E criza, trebuie sa ma gandesc la ce voi face dupa facultate tinand cont de asta. Chiar daca nu va mai fi criza, ceva tot va fi schimbat. Dar daca va fi? Sunt multe chestii de care trebuie tinut cont. Eu vroiam teatru, dar intr-o tara in care, serios acum, totul merge alandala, teatrul este facut praf si actorii buni mor de foame, asa ca, ce sa fac? Medicina e si ea in lista mea, dar e prea greu, nu stiu daca pot. Jurnalismul, la fel. Greu, usor, criza, necriza, haos total. De aceea cred ca Pilula Zero e, intr-adevar, o idee foarte tare, care cred ca va avea succes. As vrea sa vad, insa cat de mult ma va ajuta. Sunt foarte curios.
By Hristos Fleturis
Pilula creste mai repede decat ne-am fi asteptat. A luat-o la goana, si, ca un bulgare de zapada se face din ce in ce mai mare. Iar noi, echipa muncim din rasputeri sa ne tinem dupa ea. E deja mai mare ca noi. Oamenii incep sa se adune in jurul ei, ca ursitoarele la botez. Si pilula creste iarasi. De acum nu noi o facem mare pe ea, ci ea ne creste pe noi.
Va urez sa va aduca si voua stropul de speranta si de optimism pe care ni l-a adus noua.
By Miruna Minculescu
Iar acum povestea unei alte persone care este alaturi de Proiectul Pilula Zero: Gino Manzotti de la DJ Project.
“Sa va spun o poveste…
A fost odata ca niciodata un baiat. Avea el, asa la vreo 17 ani. Si baiatul asta vroia sa faca muzica. Parintii lui, parinti fiind s-au speriat cand au aflat ce vrea sa faca fiul lor. Si-au incercat sa-l aduca pe “calea cea buna”. Zadarnic, insa. Baiatul vedea tot muzica.
Si, asa, in ciuda tuturor, baiatul si-a urmat visul… Il chema Gino.
Cred ca fiecare dintre noi a avut un vis, insa putini au fost cei care au fost si sprijiniti. Iar si mai putini au fost cei care au indraznit sa si-l urmeze trecand peste pareri preconcepute, traditii lipsuri, context sau ghinioane.
Ma numar printer aceia fericiti. Fac ce imi place, si-o fac cu pasiune mai mare in fiecare zi.
Si mi-as dori sa vad din ce in ce mai multi oameni fericiti”
By Gino Manzotti