Una dintre cele mai comune expresii folosite in zilele noastre este “traim vremuri tulburi”. De mici suntem invatati sa ne asteptam la ce e mai rau, la reforme negandite, la hotarari care avantajeaza cativa indivizi dar sunt in defavoarea majoritatii. Romanii sunt probabil singurul popor care s-ar descurca exceptional intr-o jungla, desi nu au intalnit niciodata nici flora nici fauna caracteristice zonei ecuatoriale. Copii se nasc in familii prea ocupate cu jobul lor “9 to 5” si atunci sunt aruncati in institutii organizate arhaic, scoli de cartier sau licee care, in cel mai fericit caz investesc in pregatirea catorva tineri cu care sa se faleasca la olimpiade nationale si internationale pentru a face cinste propriului renume. Mostenirea lasata de comunism este aceea ca ne place enorm sa producem en-gros, totul pe banda rulanta. E plina tara de Ion, Popescu, Vasile, anonimi, nascuti anonimi si care sfarsesc asa. In afara de cei cativa care se perinda pe sticla in timp ce noi ii privim cu stupoare pentru ca se numesc V.I.P.-uri, unde sunt valorile noastre, pe mana cui lasam pregatirea lor? Finalizarea studiilor e suficienta ca sa ii putem arunca in marea involburata a cotidianului?
Poate cineva sa arate diploma de licentiat si sa primeasca un billet de avion pentru a cunoaste Europa, poate recita teoreme si sa i se spuna “Bine ai venit in echipa noastra” ? Poate prietenul nostru X sa depaseasca barierele mentalitatilor inchistate si sa se prezinte in biroul directorului executiv spunand: “Stiu cum sa va ajut sa depasiti impasul economic!”?
Intr-o lume mai buna… probabil. In lumea in care traim noi…nu!
Avem nevoie de incurajari si de o mana ferma care sa ne ghideze, asa cum tine tata ghidonul bicicletei in timp ce noi apasam cu neincredere pedalele pentru prima data. Pilula zero nu da dependenta, e o vitamina necesara oricarui tanar care vrea sa se dezvolte armonios.
By Iulia Drajneanu