Archive for September, 2009

Adolescenta – o carte de joc

Thursday, September 24th, 2009

Capitolul 1: “Avem nevoie de vise”

Astazi traim intr-o lume cruda in care trebuie sa invatam cum sa ne descurcam singuri de la varste din ce in ce mai mici. Chiar daca adesea nu gasim raspunsurie de care am avea nevoie, nimic si nimeni nu ne poate impiedica sa visam. Generatia noastra are nevoie de ajutor pentru a face ca o dorinta se implineasca.

Se spune ca greutatile ne intaresc caracterul. Asa este. Insa acest proces ar trebui sa fie mult mai lent, pentru ca noi sa ne putem bucura cu adevarat de fiecare etapa a vietii noastre. Nimeni nu trebuie sa ne rapeasca visele, pentru ca asta de multe ori poate distruga vieti.

Trebuie sa invatam sa credem ca un vis se poate realiza oricat de nebunesc ar fii el, iar pentru asta avem nevoie de ajutor.

Capitolul 2: “O chestie numita scoala”

Unii ar putea spune ca e o institutie  in care viitorul tau depinde de tine. Si totusi in aceeasi masura, viitorul tau depinde si de cat de bine te integrezi in societatea numita scoala. Iar cand refuzi sa fi ca ceilaltii doar pentru a fi acceptat, reactia celorlalti este cea care iti influenteaza intr-o mai mica, dar de multe ori intr-o mai mare masura viitorul. Si atunci, te intrebi: unde si cand va depinde viitorul meu de mine si nu de prejudecatile celorlalti?

Totul porneste de la cum esti privit de colegi, dar mai ales de profesori. Acestia pot avea o ,,interfata prietenosa’’, dar  ea pare invaluita intr-un mare mister infricosator. Intrebarea e “de ce sunt asa de aspri?” De ce unii sunt atat de reci cu elevii? De ce atunci cand cineva e vinovat trebuie sa platesti tu pentru greselile lui?

De ce cei care ar trebui sa te sfatuiasca, sa te invete si sa te indrume cred ca au dreptul sa te judece si sa dea o sentinta? De ce sunt subiectivi? De ce sunt nedrepti? Oare cine sunt ei cu adevarat? De aici, de la noi cateodata nu se vad deloc ca simplii oameni.

Nu avem nevoie de zei, avem nevoie de profesori.

Capitolul 3: “Ce sunt prietenii?”

Ca o definitie generala, prietenii sunt persoanele care iti sunt alaturi alaturi atunci cand  iti este greu.

Totusi, uneori ne trezim intrebandu-ne “Oare cine sunt prietenii mei, cu adevarat?” Niciodata nu putem stii ce se poate ascunde sub zambetul unui om. Oare e bine sa avem incredere? Raspunsul nu-l stim niciodata decat la sfarsit… Oare ne sunt prieteni cu adevarat sau doar vor sa ne foloseasca? Poate nu ne dam seama niciodata, dar ei ne pot manipula pana nu mai avem ce sa le oferim.

Poate avem prieteni care intr-adevar tin la noi insa nu stim sa-i apreciem niciodata. Poate… Asa ca, in final nu putem avea incredere decat in noi.

Totusi, din cand in cand, simtim nevoia de a avea alaturi pe cineva care sa ne sprijine neconditionat, cineva care sa aiba toate raspunsurile. De multe ori, si pentru multi acele personae sunt parintii. Dar ce se intampla atunci cand ceea ce ai vrea tu sa fii nu corespunde cu ceea ce isi doresc parintii tai? Unde gasesti atunci acel sprijin neconditionat si cine iti mai ofera raspunsurile?

Capitolul 4: “In loc de sfarsit… speranta…”

Visele,  scoala, profesorii, prietenii, parintii… acestea sunt condimentele partii capitolului din viata noastra ce se numeste adolescenta…

Pentru ca acest capitol sa aiba “happy end” trebuie sa le folosim exact in cantitatea ideala.

Asta sper eu sa invat de la Pilula Zero… sa-mi joc cartea numita “adolescenta” cu zambetul pe buze…

By: Oana Minculescu (16 ani)

Amintiri despre primul examen…

Thursday, September 24th, 2009

Luna iunie:

Acum este momentul . Am pixul in mana si urmeaza sa iau o decizie importanta pentru acest moment din viata mea. Trebuie sa aleg liceul pentru care voi opta.

Sistemul tezelor cu subiect unic mi s-a parut un lucru bun. Pentru mine acest fapt nu a constituit un inconvenient. Totusi, pentru ca ne aflam intr-o perioada in care suntem usor de influentat, parerile parintilor, prietenilor sau ale altor persoane pot deregla “busola noastra interioara”.

Luna iulie:

Am intrat in unul din cele mai bune licee din Bucuresti. Sunt multumita si ma simt intr-un fel rasplatita pentru munca depusa in cei 8 ani de scoala.

Influenta prietenilor si a parintilor a fost una benefica in cazul meu… sau poate a fost valabil doar pentru mine…

De ce suntem influentati?

Pentru ca noi nu suntem la varsta la care  putem lua o decizie corecta. In anii petrecuti in scoala am putea fi indrumati pentru luarea deciziei corecte cu ajotorul unor cursuri dedicate informarii elevilor despre licee. Cu ajutorul acestora, a indrumarilor parintilor si a deciziei noastre in special, cu siguranta am alege calea cea mai buna!

Poate ca asa vor fi mult mai putini cei care vor regreta deciziile pe care le-au luat, si faptul ca s-au lasat influentati…

By:Andreea Cojan (15 ani)

Povestea contiua…

Thursday, September 24th, 2009

Pilula Zero se intoarce cu noi forte. Mai mult decat atat, cu toate schimbarile care apar in mod inevitabil intr-un proiect de o asemenea amploare, un lucru a ramas neschimbat: Pilula Zero este si va ramane acel prieten de care orice tanar are nevoie la inceput de drum.

In tot acest timp Pilula Zero nu a stagnat, dar a avut mult de luptat. Din fericire, in acest moment Pilula Zero a devenit o entitate care o data ce a plecat la drum nu mai poate fi oprita. Ne-am lovit de unele obstacole, vor mai veni si altele, dar nu mai exista drum de intoarcere. Acest program se va realiza indiferent de adversitati, iar Pilula are acum noi prieteni care sa o sustina.

Ce e nou? Grafica, evident. Dar mergand dincolo de aparente putem anunta ca s-a muncit foarte mult la portalul Pilula Zero si ca acesta va fi online in curand; de asemenea activitatile care vor avea loc in fiecare dintre cele sapte centre pilot capata din ce in ce mai mult contur. Insa despre acestea, cat si despre multe altele, veti afla mai multe in curand; vom reveni cu informatii in mod periodic asa ca ramaneti pe „frecventa”.

By Razvan Mazilu