Pilula Zero

Buna dimineata soare! Eroul nostru Pilula Zero s-a trezit dupa o noapte agitata ce-i drept. Nu de alta, dar aseara a fost la un chef. Uitandu-se in oglinda si vazand fata un pic sifonata, isi lua inima in dinti si un marker si incepu a desena repede un zambet si o fata mai plina de viata.
“Uite ce nevoie de somn am! Dar sa traiasca oglinda si faptul ca pot desena pe ea ce vreau, cum vreau sa fiu!”Nici nu termina de gandit si lua o periuta de dinti care statea ascunsa prin baie si incepu in fata oglinzii a se spala si a rade de fiecare data cand isi mai schimonosea fata. Era atat de surprins eroul nostru de ceea ce vedea si starea care parca devenea mai buna, mai plina de viata. Termina partea cu retusarea fetei sifonata, lua o coala de hartie si incepu a scrie fiecare moment al exercitiului in fata oglinzii. Nu-i venea a crede ca intr-o singura zi , in fata unei oglinzi va reusi sa vada atat de multe prin prisma propriei persoane.
Pornind de la aceasta poveste, hai sa ne jucam. Luam o oglinda in care ne privim timp de cateva secunde si apoi cu un marker vom face cateva puncte(cate vrem). Dupa ce am pus acele puncte, vom incerca sa le unim si forma care o vom avea va fi una din formele care le simtim. Asa vom fi mai atenti de fiecare data, cand vom privi in oglinda si vom reusi sa retusam tot ceea ce nu ne place la noi.
Mergem pe un joc si descoperim mai multe despre noi insine! Daca vreti sa fie si mai incitant o sa va rog sa trimiteti desenele voastre si poate impreuna vom descoperi lucruri pe care nu prea le-am luat in seama.
PS: o sa gasiti in curand pe un ftp, oglinda noastra si cateva indicatii pretioase ale jocului!

Uite ca ma mai apuca seara si ma mai gandesc ce visam cand eram mic- “Eu cand o sa ma fac mare…” – si amintindu-mi de tot ceea ce spuneam cu toata sinceritatea mea fireasca a vremii. Gandindu-ma la acest lucru si urmarindu-mi traseul vietii imi dau seama ca tot ceea ce imi lipseste este acel vis. Ma facea sa cred in el si sa simt ca il merit si imi vine ca o manusa.
Pornind de la chestia asta, mi-a venit o idee. Hai sa facem un joc! Sa privim un pic spre acei ani si sa ne amintim de celebrele noastre raspunsuri si apoi sa vedem unde am ajuns!
Privind spre copilarie vom observa anumite calitati, atribute care tocmai din dorinta de a fi mari le vom duce cu noi pentru ca asa ne-am educat ca firi.
Pornind de la acest joc, fiecare dintre noi vom putea sa gasim valorile naturale si cele educate si vom putea sa ne dam seama mai usor unde avem de lucrat, ce am putut sa dezvoltam si anumite atribute ale dezvoltarii noastre atat profesionale, cat si personale.
Astept raspunsuri si jocuri noi de la fiecare…
PS: mai interesant ar fi sa desenati fiecare cu ochii copilului de atunci si sa refaceti desenul pe o alta pagina cum va vedeti acum!