Pilula Zero

Capitolul 1: “Avem nevoie de vise”

Astazi traim intr-o lume cruda in care trebuie sa invatam cum sa ne descurcam singuri de la varste din ce in ce mai mici. Chiar daca adesea nu gasim raspunsurie de care am avea nevoie, nimic si nimeni nu ne poate impiedica sa visam. Generatia noastra are nevoie de ajutor pentru a face ca o dorinta se implineasca.

Se spune ca greutatile ne intaresc caracterul. Asa este. Insa acest proces ar trebui sa fie mult mai lent, pentru ca noi sa ne putem bucura cu adevarat de fiecare etapa a vietii noastre. Nimeni nu trebuie sa ne rapeasca visele, pentru ca asta de multe ori poate distruga vieti.

Trebuie sa invatam sa credem ca un vis se poate realiza oricat de nebunesc ar fii el, iar pentru asta avem nevoie de ajutor.

Capitolul 2: “O chestie numita scoala”

Unii ar putea spune ca e o institutie  in care viitorul tau depinde de tine. Si totusi in aceeasi masura, viitorul tau depinde si de cat de bine te integrezi in societatea numita scoala. Iar cand refuzi sa fi ca ceilaltii doar pentru a fi acceptat, reactia celorlalti este cea care iti influenteaza intr-o mai mica, dar de multe ori intr-o mai mare masura viitorul. Si atunci, te intrebi: unde si cand va depinde viitorul meu de mine si nu de prejudecatile celorlalti?

Totul porneste de la cum esti privit de colegi, dar mai ales de profesori. Acestia pot avea o ,,interfata prietenosa’’, dar  ea pare invaluita intr-un mare mister infricosator. Intrebarea e “de ce sunt asa de aspri?” De ce unii sunt atat de reci cu elevii? De ce atunci cand cineva e vinovat trebuie sa platesti tu pentru greselile lui?

De ce cei care ar trebui sa te sfatuiasca, sa te invete si sa te indrume cred ca au dreptul sa te judece si sa dea o sentinta? De ce sunt subiectivi? De ce sunt nedrepti? Oare cine sunt ei cu adevarat? De aici, de la noi cateodata nu se vad deloc ca simplii oameni.

Nu avem nevoie de zei, avem nevoie de profesori.

Capitolul 3: “Ce sunt prietenii?”

Ca o definitie generala, prietenii sunt persoanele care iti sunt alaturi alaturi atunci cand  iti este greu.

Totusi, uneori ne trezim intrebandu-ne “Oare cine sunt prietenii mei, cu adevarat?” Niciodata nu putem stii ce se poate ascunde sub zambetul unui om. Oare e bine sa avem incredere? Raspunsul nu-l stim niciodata decat la sfarsit… Oare ne sunt prieteni cu adevarat sau doar vor sa ne foloseasca? Poate nu ne dam seama niciodata, dar ei ne pot manipula pana nu mai avem ce sa le oferim.

Poate avem prieteni care intr-adevar tin la noi insa nu stim sa-i apreciem niciodata. Poate… Asa ca, in final nu putem avea incredere decat in noi.

Totusi, din cand in cand, simtim nevoia de a avea alaturi pe cineva care sa ne sprijine neconditionat, cineva care sa aiba toate raspunsurile. De multe ori, si pentru multi acele personae sunt parintii. Dar ce se intampla atunci cand ceea ce ai vrea tu sa fii nu corespunde cu ceea ce isi doresc parintii tai? Unde gasesti atunci acel sprijin neconditionat si cine iti mai ofera raspunsurile?

Capitolul 4: “In loc de sfarsit… speranta…”

Visele,  scoala, profesorii, prietenii, parintii… acestea sunt condimentele partii capitolului din viata noastra ce se numeste adolescenta…

Pentru ca acest capitol sa aiba “happy end” trebuie sa le folosim exact in cantitatea ideala.

Asta sper eu sa invat de la Pilula Zero… sa-mi joc cartea numita “adolescenta” cu zambetul pe buze…

By: Oana Minculescu (16 ani)

Luna iunie:

Acum este momentul . Am pixul in mana si urmeaza sa iau o decizie importanta pentru acest moment din viata mea. Trebuie sa aleg liceul pentru care voi opta.

Sistemul tezelor cu subiect unic mi s-a parut un lucru bun. Pentru mine acest fapt nu a constituit un inconvenient. Totusi, pentru ca ne aflam intr-o perioada in care suntem usor de influentat, parerile parintilor, prietenilor sau ale altor persoane pot deregla “busola noastra interioara”.

Luna iulie:

Am intrat in unul din cele mai bune licee din Bucuresti. Sunt multumita si ma simt intr-un fel rasplatita pentru munca depusa in cei 8 ani de scoala.

Influenta prietenilor si a parintilor a fost una benefica in cazul meu… sau poate a fost valabil doar pentru mine…

De ce suntem influentati?

Pentru ca noi nu suntem la varsta la care  putem lua o decizie corecta. In anii petrecuti in scoala am putea fi indrumati pentru luarea deciziei corecte cu ajotorul unor cursuri dedicate informarii elevilor despre licee. Cu ajutorul acestora, a indrumarilor parintilor si a deciziei noastre in special, cu siguranta am alege calea cea mai buna!

Poate ca asa vor fi mult mai putini cei care vor regreta deciziile pe care le-au luat, si faptul ca s-au lasat influentati…

By:Andreea Cojan (15 ani)

PILULA ZERO – in ciuda tuturor semnificatiilor care va inunda mintea cand auziti aceste doua cuvinte alaturate, ele reprezinta un “centru de comanda”. In ZERO sta: urgenta, punctul de start, celula principala, dar si initiere, tinerete, inceput de drum. Avantajul PILULEI ZERO este acela de a-ti actualiza grila de optiuni profesionale in functie de oportunitatile care apar in punctele cheie ale vietii tale.
Pe langa motivatie, initiativa si spirit tanar de aventura PILULA ZERO este ancora pe care orice tanar ar trebui sa o arunce din vaporul sau in oceanul realitatii si are menirea de a-i mai da un ragaz in alegerea traseului spre un viitor plin de succes.
Imaginati-va ca va aflati intr-o situatie de decizie, sunteti inzestrat cu liberul arbitru, pe umarul drept sta un ingeras, iar pe cel stang un dracusor. PILULA ZERO va fi intotdeauna ingerasul.
Citeam mai devreme postarile “prietenilor de blog” in care descriau realitatea dezavantajoasa si conditiile vitrege in care tinerii trebuie sa se dezvolte, vazand PZ drept “o solutie de criza”. Personal, consider ca tinerii se confrunta cu aceste decizii majore, indiferent de dinamica societatii, de aceea PILULA ZERO ar trebui sa existe in orice conditii.
Ma bucur ca in sfarsit tinerii actioneaza pentru tineri si asta inseamna solidaritate, dar mai presus demonstreaza ca au un cuvant de spus si o mana de ajutor de dat.

ANDREEA DAVID

Prima oara cand am auzit de pilula zero…ei bine, mi s-a parut un lucru foarte tare. Adica, am zis asta dupa ce mi-a fost explicat pe indelete totul de catre Alex Domnisoru. Cum sa va spun, eu ma aflu exact in situatia de a nu sti ce sa fac dupa acesti ani, frumosi din anumite puncte de vedere, de liceu. Ce facultate sa-mi aleg? Serios, e greu in perioada asta. E criza, trebuie sa ma gandesc la ce voi face dupa facultate tinand cont de asta. Chiar daca nu va mai fi criza, ceva tot va fi schimbat. Dar daca va fi? Sunt multe chestii de care trebuie tinut cont. Eu vroiam teatru, dar intr-o tara in care, serios acum, totul merge alandala, teatrul este facut praf si actorii buni mor de foame, asa ca, ce sa fac? Medicina e si ea in lista mea, dar e prea greu, nu stiu daca pot. Jurnalismul, la fel. Greu, usor, criza, necriza, haos total. De aceea cred ca Pilula Zero e, intr-adevar, o idee foarte tare, care cred ca va avea succes. As vrea sa vad, insa cat de mult ma va ajuta. Sunt foarte curios.

By Hristos Fleturis

O eleva de 15 ani si-a pus capat zilelor dupa ce a aflat ca a picat testele nationale.

Elena Ungureanu locuieste in satul Aliman, din judetul Constanta, impreuna cu bunica si cu tatal ei. Parintii sunt despartiti, iar fata oferea o mana de ajutor prin gospodarie.Bunica fetei spune ca adolescenta invata bine si isi dorea mult sa fie admisa la Liceul Energetic din Cernavoda. Ea amenintase ca se va sinucide daca nu va promova testul. Ziua fatala a fost duminica, cand s-au afisat rezultatele finale. Elena Ungureanu a aflat ca nu a obtinut note de trecere la Limba si literatura romana si Istorie. Vecinii au vazut-o pe adolescenta ca s-a intors acasa cu lacrimi in ochi. Dimineata, bunica si-a gasit nepoata in stare de inconstienta. A chemat Ambulanta, care a transportat-o imediat la urgenta spitalului din Cernavoda, unde insa dupa aproximativ 40 de minute adolescenta a murit in urma insuficientei respiratorii acute. In urma cercetarilor, politistii au descoperit ca eleva isi pusese intr-o halba apa amestecata cu furadan. Inainte de a bea insecticidul, Elena Ungureanu a lasat un bilet de adio in care isi cere iertare fata de fratele ei mai mare, de 17 ani. Ea a scris ca ii pare rau pentru ceea ce a facut, dar ca va veghea din cer si se duce alaturi de fratele ei mai mic, mort acum cativa ani, si de bunicul ei. Ea ii mai cere doar sa pastreze o fotografie in amintirea ei. Trupul neinsufletit al fetei a fost transportat la Morga pentru efectuarea necropsiei si stabilirea cauzelor exacte ale mortii.

Citeste articolul “Teste nationale – Sinucidere dupa examenul picat” integral in Jurnalul National

Atunci cand nu se va mai naste nici macar simpla idee a unei masuri extreme in mintea unui tanar, atunci cand fiecare va realiza cate optiuni are, si ceea ce este cu adevarat important, atunci pilula zero va fi cel mai bun lucru pe care eu l-am facut in viata.

By Miruna Minculescu

am tot povestit pana acum ce e cu pilula zero… ce e ea, ce face, cu ce va ajuta, cu ce ne ajuta. am aflat si de unde a pornit si unde vrea sa ajunga. si pana intr-o buna dimineata am crezut ca nu mai sunt multe de spus, sau, cel putin, nu mai e nimic nou de spus.
si totusi…
de cate ori pe zi ne intersectam cu oameni care ne fac ziua mai buna si ne aduc feriicirea aceea pe care o dau lucrurile marunte? eu una, destul de rar. iar acete lucruri marunte pot fi amabilitatea cu care te pot trata un vanzator de mici. Hai sa invatam impreuna sa fim fericiti. prin lucruri mari si apoi prin lucruri marunte. prin ce facem si prin cine suntem. si daca vindem mici s-o facem fericiti…
va rog! o viata avem… haideti sa fim fericiti…

By Miruna Minculescu

Numele meu e Andrei. Am aproape 18 ani si tocmai am trecut in anul patru la liceu. Inca din primul an de liceu m-am tot gandit ce o sa fac pe viitor, dupa ce o sa termin. M-am consultat cu colegi si prieteni, dar am constatat ca si ei la randul lor sunt debusolati, nestiind ce vor face pe viitor si unde se vor duce la facultate. In ultima vreme am inceput sa caut sa ma interesez si pana la urma am hotarat ca cel mai bine pentru mine ar fi sa dau la Academia de Politie. De ce am ales Academia? Foarte simplu: in primul rand te gandesti ca orice om, la partea financiara. Vrei sa ai o viata mai usoara si fara prea multe probleme, greutati etc. Trebuie, pentru ca asta ai auzit de cand te stii, sa ai un serviciu bun si stabil. Pur si simplu trebuie.
Toti cu care m-am consultat si acum sunt la Academie m-au incurajat si m-au sfatuit sa muncesc mult ca sa fiu sigur de un loc acolo.
Am cunoscut multe persoane care “isi au viitorul in cap”, (intelegand ca stiu exact ce vor sa faca) inca de cand intra in liceu…unii vor sa se faca medici altii avocati si tot asa…
Sunt, insa, si persoane, care pur si simplu nu stiu ce vor face pe viitor…Adevarul este ca in general acum majoritatea sunt cu gandul in primul rand la bacalaureat si apoi se gandesc la facultate si ce vor face pe viitor. Si eu fac parte din aceasi “clasa”, a celor care mai intai se asigura ca vor promova bacalaureatul si apoi se vor gandi ce fac mai departe.
Sunt constient ca aceasta nu este cea mai buna “strategie”, dar in momentul de fata, pentru multi dintre noi este singura.
Pana acum, in 3 ani de zile nu am stiut unde o sa continui… iata ca acum trebuie sa ma axez pe o facultate, ca sa am timp sa ma pregatesc… intrebarea “ce vreau eu sa fac?” isi va gasi raspunsul mai tarziu…

By Andrei Badita

Pe cand lumea nu stia de lume, pe cand apele nu stiau de tarm, oamenii nu stiau care este esenta frumosului si uratului. Pai de unde sa stie? Pe vremea aceea oglinda nu-si facu aparitia si nimeni nu putea sa se vada pe sine. Toti erau frumosi in sinea lor si nimeni nu privea sau spunea mai mult decat ce vedeau in realitate.
Intr-o buna zi o furtuna s-a napustit pe mare si in nebunia ei arunca pe tarm un vas din argint care de cum atinse pamantul se sparse in mii de bucati. Dimineata, oamenii locului au vazut o lumina puternica care venea din pamant si s-au dus sa vad ce se intampla. Cu cat se apropiau lumina parea mai puternica si mai slaba.Umbrele lor adaposteau cioburile, care parca respingeau razele soarelui.
O femeie mai curioasa din fire se apropie de un ciob mai mare, se apleca deasupra lui si vazu o forma umana cum nu mai vazuse pana atunci decat la ceilalti din jur.
Lua ciobul in brate si uitandu-se mai atenta, incepu sa isi mangaie fata si privea nalucita de prezenta ei din oglinda.
Se spune ca de atunci frumusetea si uratenia si-au facut aparitia si tot de atunci sufletul si-a strans in bratele puternice nevoia de frumos.
De atunci fiecare dintre noi am invatat sa cautam frumusetea fireasca a oglinzii si stim sa privim la noi si in noi.
Cati dintre noi nu s-au studiat in oglinda? Cati nu au dat valoare acestei reprezentari? O imagine a noastra si o dorinta de frumos innascuta!

Uite ca se termina si anul acesta universitar si ma tot gandesc serios la o relatie sanatoasa. Asa ca mi-am facut cv-ul dupa modelul unui coleg si ca sa fiu in trend m-am apucat sa ma loghez de zor si pe diverse site-uri si newslettere care mai de care mai atractive(auzisem la o bere cu niste tovarasi).
Ce tare! Mi-am depus cv-ul si deja emai-ul se umple cu tot felul de cereri, care mai de care mai putin atractive. Ma bate gandul sa aplic ce am invatat si uite ca imi vine si primul interviu.
Dupa cum am auzit la cei mai mari ma imbrac frumos ca asa da bine si cu un cv in mana si o fata de inmormantare pornesc de zor la interviu. Hmmm! Ce-o zice omul despre mine? Oare o sa iau interviul?
Dupa ore de mers prin trafic(ca mi-am luat abonament pe RATB) ajung in sfarsit pe la zona zero si deja ma sperii. O cladire in fata mea ca o fortareata se aseaza si cand intru o mutra sictirita de munca ma intreaba:
“Ati venit la interviu? Luati loc! Veti fi chemat imediat!”
Ma uit in jur oameni zambind, dar parca nu era zambetul lor. Astept o clipa, doua si cand ma uit alti tineri cu forta si dorinta de o relatie sanatoasa veneau la fel ca si mine, dornici de a castiga un banut. Super tare! Si eu care credeam ca voi fi unicul om pe care il cauta acest angajator!
Secretara se uita la mine si ma invita in biroul unde urma sa dau interviul. Nici nu intru bine si o fata de parca eram la politie ma intampina cu un zambet pe buze cam rece de altfel si ma invita sa iau loc. Facem cunostinta, ne strangem mainile(ale mele transpirate), ale ei reci si ne punem pe vorba.
Imi spune despre ce este vorba, eu ma uit cu coada ochiului la ea si ma anunta ca va trebui sa dau un test; parca nu eram obisnuit de la scoala, facultate cu testele.
Imi iau inima in dinti, pixul in mana, trag o foaie, se uita la mine si rade:
“La noi nu se dau examene ca la scoala, tinere! Noi cautam valori! ”
Pun toate cele pe masa, imi iau inca odata inima in dinti si cu o voce stinsa ii spun la randu-mi – “va ascult!”.
De bine de rau am terminat testul si am plecat! Acum astept raspunsul pe email! Singura mea intrebare este, daca slujba aia mi-am dorit-o, nu de alta dar mai am niste oferte pe email, cartusul la imprimanta plin si cred ca mai merg la ceva interviuri…Sunt tanar si nelinistit si vreau sa imi construiesc o cariera!
Poate ne vedem pe coridoarele angajatilor! Va pup si bafta la relatie! Sunt convins ca veti gasi si daca aveti ceva si pentru mine, va rog sa ma anuntati!